Dureri de luxație articulară

dureri de luxație articulară

Existenţa leziunilor tegumentare realizează luxaţia deschisă. Pe lângă structurile articulare, şi ţesuturile moi periarticulare suferă leziuni importante, în special modificări circulatorii cu vasodilataţie, creşterea permeabilităţii vasculare ce au ca rezultat edemul posttraumatic şi revărsatele intraarticulare. În funcţie de intensitatea traumatismului, uneori se asociază leziuni musculo — tendinoase, vasculare şi nervoase.

Diagnosticul clinic și paraclinic într-o luxație Tabloul clinic este dominat de durerea intensă, vie localizată în dreptul articulaţiei afectate, care se exacerbează la tentativele de mobilizare activă sau pasivă. Celelalte semne şi simptome sunt: impotenţa funcţională totală; semne de suferinţă nervoasă sau vasculară în caz de leziuni vasculo — nervoase asociate ; deformarea regiunii; poziţie vicioasă caracteristică a membrului orice tentativă de corectare a acesteia întâmpină o rezistenţă elastică şi exacerbează durerea ; echimoza periarticulară semn tardiv.

Palpare duce la exacerbarea durerii. Tot prin palpare se poate aprecia modificarea raporturilor normale dintre reperele anatomice osoase cunoscute.

Cum se reduce durerea de luxație articulară

Luxaţiile trebuie diferenţiate de entorse şi fracturi. Diagnosticul diferenţial se bazează pe examenul clinic şi radiologic obligatoriu, radiografia standard va fi făcută în două incidențe.

  1. Luxaţia – cauze, simptome şi tratament - CSID: Ce se întâmplă Doctore?
  2. Entorsele și luxațiile

Atunci când raportul anatomic dintre două suprafeţe articulare este păstrat, dar spaţiul dintre ele este mai mare,  se vorbeşte despre o disjuncţie sau diastază articulară. Diagnosticul trebuie să precizeze dacă este vorba despre o luxaţie iterativă, care se produce la nivelul aceleiaşi articulaţii prin repetarea unor traumatisme importante sau care survine dureri de luxație articulară aceeaşi articulaţie la traumatisme din ce în ce mai mici ca intensitate luxaţie recidivantă.

Complicaţiile luxațiilor Complicaţii luxațiilor le pot fi imediate sau tardive. Tratamentul luxaţiilor Primul ajutor este reprezentat de calmarea durerii, imobilizarea membrului într-o poziţie antalgică bandaj, eşarfă, cearşaf şi eventual reducerea unor luxaţii. Unele luxaţii scapulo — humerale, luxaţiile de mandibulă şi de police pot fi reduse de către medicul generalist dacă sunt excluse cu siguranţă asocierile unor fracturi.

Entorsele și luxațiile

După acordarea primului ajutor, pacientul trebuie transportat urgent într-un serviciu specializat de ortopedie — traumatologie. Reducerea ortopedică se face în condiţii de anestezie, care asigură analgezia şi relaxarea musculară. Reducerea se face în principiu prin imprimarea extremităţii luxate a unei mişcări inverse faţă de cea prin care s-a produs luxaţia. Prin reducere se aduc din nou în contact anatomic suprafeţele articulare.

Dacă nu se reuşeşte reducerea ortopedică, se recurge la reducerea chirurgicală, pe cale operatorie. Ea este necesară de obicei în luxaţiile vechi, fixate, ireductibile.

Îndiferent pe ce cale se realizează reducerea este necesară imobilizarea articulaţiei. După suprimarea imobilizării începe terapia de recuperare funcţională. Prognosticul variază în funcţie de articulaţia interesată, de existenţa sau nu a complicaţiilor, dar şi în funcţie de tratamentul aplicat. Reducerea luxaţiei mandibulei Se realizează cu pacientul în poziţie şezândă. Medicul stă în faţa pacientului şi introduce ambele police în cavitatea bucală a bolnavului, aşezându-le pe arcadele dentare inferioare.

Entorsele: entorsa glezna, genunchi - Simptome, tratament, recuperare

Celelalte degete cuprind extern marginea inferioară a mandibulei bilateral. Se realizează bascularea inferioară a condililor mandibulari prin apăsarea ultimilor molari cu policele în timp ce simultan se imprimă mentonului o mişcare ascendentă. După realizarea acestei mişcări se împinge mandibula posterior şi se percepe un clacment în caz de reducere a luxaţiei. Mandibula nu se imobilizează, dar se recomandă bolnavului să nu caşte excesiv. Luxaţia sterno — claviculară Survine în cadrul căderilor pe umăr prin transmiterea forţelor de compresie laterală şi sagitală.

unguent articular pentru dureri articulare gel de dimexid de articulații

Pot fi luxaţii anterioare sau presternale, cele mai frecvente, posterioare sau retrosternale şi superioare. Ruptura doar a ligamentului sterno — clavicular, cu păstrarea intactă a ligamentului costo — clavicular şi prezervarea raporturilor articulare este cunoscută drept entorsă sterno — claviculară. La inspecţia regiunii sterno — claviculare, se evidenţiază o tumefacţie proeminentă la nivelul articulaţiei sterno — claviculare, mobilitate anormală şi impotenţă funcţională relativă.

Luxaţia – cauze, simptome şi tratament

Inserţia claviculară a muşchiului sternocleidomastoidian determină deplasarea superior şi anterior a extremităţii proximale a claviculei. În cazul luxaţiei retrosternale, se dezvoltă fenomene de compresie mediastinală, ce necesită o reducere de urgenţă.

articulațiile unei femei în vârstă durerea articulației umerilor cervicali

Radiografia certifică diagnosticul tipului de luxaţie. Manevrele de reducere ortopedică sunt eficiente, dar reducerea este greu de menţinut şi de aceea, se preferă o artrosinteză sterno — claviculară cu broşe Kirschner cu, sau fără, cerclaje de sârmă.

La vârstnici şi taraţi se aplică un bandaj Desault pentru 3 săptămâni. În cazul entorselor, se aplică un bandaj Desault pentru 1 — 2 săptămâni.

Luxaţia acromio — claviculară Se întâlnesc frecvent în patologia sportivă. Conform clasificării Allman se disting trei stadii evolutive: entorsa acromio — claviculară simplă, reprezentată de simpla elongare a ligamentelor acromio — claviculare.

metode de tratament a bolilor articulare smochine și tratament articular

Tracţiunea în ax a braţului accentuează deplasarea. Examinarea radiografică este util să se facă cu pacientul susţinând o greutate de partea afectată şi bilateral pentru a se diferenţia de subluxaţiile acromio — claviculare constituţionale. Diagnosticul de certitudine se pune după examinarea clinică şi radiografică. Tipurile 1 şi 2 Allman se tratează ortopedic prin imobilizare în bandaj Desault pentru circa 3 săptămâni.

Tipul 3 de luxaţie acromio — claviculară cu deplasare mare, la persoane active, se operează. Se disting: procedee acromio — claviculare, ce realizează o artrosinteză cu articulațiile rănite pe mâini şi hobanaj Muller ; procedee coraco — claviculare, ce fixează clavicula de coracoidă printr-un şurub Bosworth ; procedee mixte, ce realizează o ligamentoplastie coraco — claviculară şi o artrosinteză acromio — claviculară.

Dewar — Barington solidarizează clavicula de apofiza coracoidă osteotomizată, iar în procedeul Phemister se efectuează excizia structurilor articulare rupte, sutura ligamentelor coraco — claviculare cu fir neresorbabil şi artrosinteză cu 2 broşe Kirschner. În entorsa dureri de luxație articulară — claviculară se aplică un bandaj Desault pentru 1 — 2 săptămâni. Luxaţia scapulo — humerală Este tipul de luxaţie cel mai frecvent întâlnită şi survine în majoritate la tineri. Se produce ca urmare a unor mişcări violente în articulaţia umărului de abducţie, rotaţie externă şi retropulsie a braţului.

Trebuie diferenţiată de luxaţia recidivantă a umărului, ce survine în cadrul unor episoade repetitive de luxaţii ale umărului, ce ajung să se petreacă la traumatisme din ce în ce mai minore, ca urmare a unor leziuni locale constituite. Tipuri de luxații de umăr Distingem mai multe tipuri de luxaţii scapulo — humerale în funcţie de locul deplasării capului: luxaţia antero — internă, în care capul humeral se situează anterior de glena scapulei, cu variante subcoracoidiană, cea mai frecventă, intracoracoidiană, subclaviculară şi extracoracoidiană, în funcţie de raportul capului humeral cu apofiza coracoidă.

Braţul este foarte dureros, menţinut în poziţie vicioasă de abducţie şi rotaţie externă, iar tentativele de apropiere a braţului de corp sunt urmate de revenirea în poziţia initială, constituind semnul Berger. La palparea regiunii umărului, nu se simte capul humeral, acesta fiind pus în evidentă intern, sub coracoidă. În luxaţia inferioară, braţul este situat în abducţie maximă. În tipul posterior de luxaţie scapulo — humerală, braţul este lipit de corp şi rotat intern, iar pacientul nu poate efectua mişcări de rotaţie externă a braţului.

Indiferent de tipul luxaţiei, se va controla sensibilitatea cutanată în teritoriul nervului circumflex axilar pe faţa postero — externă a umărului şi statusul vascular al braţului afectat. Examinarea radiografică obligatorie, în scop diagnostic, evidenţiază tipul luxaţiei şi eventuale leziuni asociate fractura de trohiter sau cea a glenei scapulei. Repunerea ortopedică a luxaţiei trebuie efectuată de urgenţă, cu sau fără anestezie. În primele ore după traumatism se vor reduce mai uşor.

Au fost descrise mai multe procedee de reducere ortopedică: metoda Hippocrate constă în tracţiunea continuă a braţului în minimă abducţie, susţinând axila cu talpa piciorului.

doare articulațiile umărului și cotului dureri severe cum să protejezi articulațiile de inflamații

Pacientul stă în decubit dorsal cu o chingă de contraextensie peste axila de partea afectată şi se tracţionează continu, de braţ în abducţie la 90° până survine relaxarea maselor musculare ale braţului, permiţănd reducerea capului humeral.

Se apasă apoi în axul braţului efectuănd totodată o mişcare de rotaţie externă. Luxaţia dureri de luxație articulară se poate reduce tot prin aceleaşi procedee.

unguent pentru osteochondroza picioarelor tratamentul micozei articulare

În luxaţia subcoracoidiană, mai întâi se reduce abducţia exagerată a braţului şi ulterior se aplică metodele de reducere obişnuite. Post — reducere se aplică o imobilizare de 2 — 3 săptămâni în bandaj Desault. În cursul manevrelor de reducere, fractura trohiterului poate constitui cauză de ireductibilitate, iar fractura glenei poate da cauză de incoercibilitate luxaţia se reduce, dar nu se menţine.

Luxațiile: ce sunt, care sunt simptomele, cum le tratăm

După circa 24 — 48 de ore reducerea ortopedică a luxaţiilor se poate face în dureri de luxație articulară, doar cu anestezie generală, iar cele mai vechi de 2 — dureri de luxație articulară săptămăni e posibil să nu se mai reducă, decăt pe cale chirurgicală.

Luxaţiile de cot Survin în căderile cu sprijin pe mănă. Pot fi luxaţii posterioare, externe şi interne. În cazul în care ambele oase se luxează de aceaşi parte se numesc luxaţii convergente, iar de părţi opuse divergente.

Cea mai frecventă este luxaţia posterioară de cot în care olecranul şi capul radial se luxează posterior de trohleea humerală, survenind ruptura ligamentului colateral ulnar.

Aplicare BENZI KINESIOLOGICE în VARUS EQUIN

În luxaţia posterioară, cotul apare deformat, mărit de volum, edemaţiat cu impotenţă funcţională totală şi menţinut în uşoară flexie. Inserţia muşchiului triceps pe olecran se reliefează ca o coardă. Orice încercare de mobilizare a cotului este foarte dureroasă. Triunghiul Bryant, format de cei doi epicondili humerali şi vârful olecranului apare modificat. Se cercetează obligatoriu şi statusul vasculo — nervos periferic.

Radiografia va certifica diagnosticul luxaţiei, suspicionată clinic. Examenul radiologic într-o luxație de cot Trebuie redusă de urgenţă sub anestezie generală. Pentru aceasta se efectuează de către un ajutor o tracţiune în flexie a antebraţului afectat şi apucând baza braţului în palme, cu policele se apasă pe vârful olecranului încercând să îl repoziţionăm în trohlee. În cazul luxaţiilor laterale, se procedează ca în cazul celor posterioare, doar că se apasă din lateral. Ulterior se aplică o atelă ghipsată brahio — palmară pentru circa 3 săptămăni, supraveghind cu atenţie imobilizarea ghipsată pentru preîntâmpinarea sindroamelor de compartiment.

Luxaţiile de cot vechi de peste 3 săptămâni, necesită repunere pe cale sângerândă.

deformarea artrozei articulațiilor piciorului drept tratarea articulațiilor articulațiilor mâinilor

Luxaţiile interfalangiene Pot surveni la nivelul articulaţiei interfalangiene proximale sau distale. Se reduc tracţionând în ax degetul respectiv, efectuându-se concomitent o mişcare de flexie la nivelul articulaţiei dureri de luxație articulară. Necesită ulterior o imobilizare în atelă falangiană pentru circa 2 săptămâni. Luxaţia traumatică de şold În marea majoritate este întâlnită în cadrul accidentelor rutiere în cadrul sindromului de bord, când prin intermediul genunchiului flectat şi addus, femurul datorită decelerări bruşte, scapă din cotil.

Dacă genunchiul este în poziţie neutră se produce fractura sprâncenei cotiloidiene. Luxație de șold antero — superioară Distingem luxaţii posterioare, în care poziţia ulterioară a capului femural este situată pe aripa iliacă, apropiat de spina iliacă antero — superioară în varianta joasă, ischiatică, sau mai sus pe aripa iliacă în varianta înaltă, iliacă.

În luxaţiile anterioare capul femural se situează anterior de gaura obturatorie, în varianta obturatorie şi în varianta iliopubiană, anterior de ramura orizontală a pubisului. În toate aceste luxaţii de şold ligamentele ilio — femurale, dintre cele mai dureri de luxație articulară din organism, nu se rup, deplasările făcându-se în funcţie de acestea.

În cazul unor trumatisme foarte violente, se va produce şi ruptura acestor ligamente generând luxaţii atipice, în care capul femural ocupă poziţii aberante.

Pacientul prezintă durere şi impotentă funcţională totală la nivelul şoldului. Membrul inferior este situat într-o poziţie vicioasă caracteristică fiecărui tip de luxaţii.

Citițiși