Preparat de țesut conjunctiv fibros desfăcut

Preparat de țesut conjunctiv fibros desfăcut

In scleroza sistemica progresiva se produce o acumulare progresiva de colagen in cele mai multe din organein principal in piele, tractul digestiv, muschi,si rinichiafectând funcţionalitatea acestora.

Keloidul este o cauză locală cauzată de producţia Preparat de țesut conjunctiv fibros desfăcut de colagen. Lipsa vitaminei C din alimentaţie duce la boala scorbut, caracterizată printr-un colagen de proastă calitate care duce al degenerarea ţesutului conjuctiv.

O transcripţie sau o translatie deficitară a colagenului tip III duce la apariţia sindromului Ehlers-Danlos tip IV care se caracterizează prin rupturi aortice sau intestinale. Deficit de hidroxilare a lizinei duce la sindromul Ehlers-Danlos tip VI-afectarea elasticitatii pielii sau ruptura globului 9 ocular.

Scaderea activităţii procolagenpeptidazei duce la sindromul Ehlers- Danlos tip VII —creşterea mobilităţii articulareluxaţii frecvente. Nivele crescute de elastină sunt prezente în ligamente, pereţii vaselor în special artereîn ţesutul pulmonar, piele tendoane, etc.

Ea este de regulă secretată de aceleaşi celule ca şi colagenul. Sinteza ei începe la nivelul fibroblastului. Etapa intracelulară se suprapune ca timpi peste etapa intracelulară a sintezei de colagen.

În urma etapei intracelulare se obţine tropoelastina, care se prezintă sub formă de moleculă incolăcită. Exocitată în spaţiul extracelular, între molecule se formează cross-linkeri intermoleculare catalizate de liziloxiaza. De regulă cam de reziduuri de lizina pot fi implicate în cross-linkeri ceea ce determină polimerizarea elastinei în spaţiul extracelular.

Elastina este foarte rezistentă la fierbere,la extracţia cu acizi şi baze diluate, la acţiunea tripsinei. Este hidrolizată de elastaza secretată de pancreas. Moleculele de elastină ,sinuoase şi de forme diferite,sunt legate între ele prin punti necovalente slabe, ca şi prin punţi covalente distanţate,care permit reţelei elastice să se întindă şi să se stringă, întocmai ca o gumă.

Am spart monotonia din bucatarie cu un mic dejun neobisnuit in rondele de ceapa! Cookrate-Romania

Aspectul elastinei la microscopul electronic este amorf, deşi în cele mai multe cazuri se asociază la colagenul fibrilar. Este menţionat că asocierea proteinelor fibrilare pare să joace un rol important in organizarea moleculelor de elastină. Atracţia hidrofobă între moleculele de elastină ,pare să joace un rol important în procesul de răsucire şi încolacire.

Asocirea fibrilelor de colagen pare să limiteze întinderea. Sistemul de fibre elastice este compus din trei tipuri de fibre: fibrele de oxitalan, fibrele de elaunină şi fibrele elastice. Sistemul se dezvolta în trei 10 etape succesive care pot fi observate atît Preparat de țesut conjunctiv fibros desfăcut ţesuturile embrionare cât şi în ţesuturile adulte.

În stadiul iniţial, fibrele sunt alcătuite din benzi de miofibrile subţiri, alcătuite din glicoproteine. Fibrele oxitalanice pot fi găsite în zonula lui Zinn şi la nivelul dermului.

În stadiul următor de dezvoltare, apare o dispoziţie neregulată a moleculelor de elastină printre fibrele oxitalanice, formând fibrele de elaunină grec. Aceste fibre sunt întîlnite în jurul glandelor sudoripare şi la Preparat de țesut conjunctiv fibros desfăcut dermului.

gutatia este importanta pentru plantele corticosteroizi pentru tratamentul articular

În timpul celui de-al treilea stadiu de dezvoltare, elastina se acumulează până ocupă partea centrală a unei benzi de fibre, fiind înconjurată de un strat subţire de microfibrile glicoproteice de fibrilina.

Acestea sunt fibrele elastice, componentul majoritar al sistemului elastic. În timp ce fibrele oxitalanice sunt rezistente la tensiune, fibrele elastice se întind ca răspuns la tensiune.

ligamente sfâșiate în articulația genunchiului cum să tratezi tratamentul articulațiilor pâinii de secară

Fibrele elastice sunt denumite şi fibrele galbene, au un diametru de 1 micron. Ele se ramifică şi se anastomozează realizând reţele neregulate. Se colorează inconstant cu eozina, în roz pal.

Se pot colora electiv, cu orceină în roşu —brun întunecat, cu rezorcin- fuxina Weigert în roşu aprins, cu aldehid-fuxina Gomori în negru. Implicatii medicale Fibrilina este o familie de proteine absolut necesară pentru constituirea fibrelor de elastina. Mutaţii genetice ale fibrilinei duce la apariţia sindro- mului Marfan ,caracterizat printr-o scadere a rezistentei tesuturilor bogate in fibre elastice.

Carnea Si Laborator Analize

Reprezintă o componentă importantă a matricei extracelulare. Încărcarea negativă de pe aceste polizaharide ,dată de prezenţa grupărilor sulfat dureri articulare articulații cot carboxil asigură legarea unei cantităţi mari de apă şi cationi.

Oricum cu excepţia hialuro-nanului, glicozaminoglicanii nu sunt găsiţi ca lanţuri libere de polizaharideci sunt sintetizaţi direct pe un miez proteic. GAG sunt lanţuri polizahari-dice neramificate, foarte lungi, forma-te din unităţi dizaharidice repetiti-ve. Se numesc glicozaminoglicani, deoarece unul dintre glucidele care formează Preparat de țesut conjunctiv fibros desfăcut repetitiv este întotdeauna un glucid 11 aminat, N acetil- Preparat de țesut conjunctiv fibros desfăcut sau N-acetilgalac-tozamina.

În majoritatea cazurilor acest glucid aminat este sulfatat. Al doilea glucid al dizaharidului repetitiv este acidul uronic. Din cauza grupări- lor sulfat şi carboxil,GAG sunt puternic încărcaţi negativ.

În funcţie de componentele berea la guta ,de tipurile de legaturi chimice dintre acestea şi de numărul şi de localizarea grupărilor sulfat,GAG au fost împărtiţi în patru grupe: -Dermatansulfatul alcatuit din acid L-iduronic sau D-glucuronic si D- galactozamina -Chondroitinsulfatul acatuit din acid D-glucuronic si D-galactozamina -Keratansulfatul alcatuit din D-galactoza si D-galactozamina -Heparansulfatul alcatuit din acid D-glucuronic sau L-iduronic si D- galactozamina Lanţurile polizaharidice sunt atît de inflexibile încât nu se pot împacheta în structuri globulare compacte, cum o pot face lanţurile polipeptidice.

De aceea aceste molecule sunt foarte hidrofile. Astfel ,GAG au tendinţa de a adopta o durere severă în articulația genunchiului cu artroză foarte extinsă,care ocupă un volum foarte mare în raport cu masa lor,formind mase gelatinoase chiar şi cind se află in concentraţii foarte mici.

Aceasta creează o presiune de turgescenţă turgor ,ceea ce asigură o rezistenţă la forţele de compresiune în contrast cu fibrele de colagen care asigură rezistenţă la forţele de tracţiune. Din cauză că formează un gel poros,puternic hidratat,GAG ocupă totuşi cea mai mare parte a spaţiului extracelular ,asigurând un suport mecanic pentru ţesuturi şi permiţând difuzia rapidă a moleculelor hidrosolubile precum şi migrarea celulelor.

Acesta este deasemenea ,componentul structural major al proteoglicanilor care se găsesc în matrixul extracelular al cartilajelor.

TESUTUL CONJUNCTIV Varianta de Lucru Finala(1)

O moleculă de acid hialuronic este formată din aproximativ Din cauza legături- lor de tip beta dintre monozaharide, precum şi din cauza existenţei legăturilor de hidrogen din interiorul moleculei, acidul hialuronic are aspectul unui bastonas lung şi rigid.

Repulsia mutuală dintre grupările carboxil încărcate negativ,care se află dispuse la intervale regulate,contribuie de asemenea ,la stabilizarea structurii rigide. O singură moleculă poate astfel atinge lungimea de 2o microni. Acidul hialuronic este unic printre glicozaminoglicani pentru câteva motive: -Are greutatea moleculară cea mai mare dintre toţi glicozaminoglicanii -Nu este sulfatat şi nu se epimerizează în timpul sintezei -Nu este legat covalent de miezul proteic -Nu este sintetizat în complexul Golgi,ca şi ceilalţi glicozaminogli- cani zat direct prin membrana plasmatică, iar elongarea lanţurilor sale se face prin addiţie de grupări glucidice la capetele reduse.

Prin comparaţie cu acidul hialuronic,toţi ceilalţi GAG : -Prezintă zaharuri sulfatate -Conţin unităţi dizaharidice diferite, aranjate în secvenţe mult mai complexe -Sunt formaţi din lanţuri mult mai scurte,cu mai puţin de 3oo unităţi glucidice -Sunt legaţi covalent la proteine Hialuronanul este prezent în ţesut pe suprafaţa celulară.

Datorită încărcăturii sale negative şi legăturilor de hidrogen dintre reziduurile glucidice adiacente, există o rigiditate inerentă în cadrul moleculei rezultind o structură îcolăcită expandată cu greutatea moleculară mare.

Oricum la concentraţii mai mari, lanţurile de acid hialuronic se pot încolaci şi pot da naştere unor structuri dublu sau triplu helicoidale, fomând o reţea continuă,ce fixează în ochiuri, molecule de apă.

Abilitatea ,chiar şi la concentraţii mici de a forma o reţea continuă este dependentă de greutatea moleculară mare a polizaharidului. Suprimarea mişcării celulare şi Preparat de țesut conjunctiv fibros desfăcut ataşării intercelulare,este frecvent corelată cu scăderea concen-tratiei de acid hialuronic.

Când migra-rea celulară este oprită,moleculele de acid hialuronic, sunt degradate de catre enzima hialuronidază. Proteoglicanii sunt formaţi din lanţuri de GAG legate colavalent de un miez proteic Proteoglicanii sunt macromo- lecule existente în toate ţesuturile conjunctive.

Carnea Si Laborator Analize

Aceste molecule sunt formate dintr-un miez proteic,la care se ataşează covalent una sau mai multe molecule de glicozaminogli- cani ,de acelaşi tip sau de tip diferit. Ca şi în cazul celorlalte glicoproteine ,lanţul polipeptidic,sau miezul proteic al proteoglicanilor este sintetizat pe ribozomii de pe membranele RER şi introdus în lumenul acestuia. Lanţurile polizaharidice sunt ansam- blate pe acest miez proteic, mai ales în aparatul Golgi: în primul rind la radicalii serinici ai polipeptidului se ataşează un trizaharid de legătură care serveşte ca primer pentru creşterea polizaharidului; ulteriorprin intervenţia unei glicozil-transferaze,se adaugă succesiv radi- calii glucidici.

unguente pentru articulații după un accident vascular cerebral artrita reumatoidă a articulației cotului

În decursul alungirii lanţului polizaharidic în aparatul Golgi,o parte a glucidelor polimerizate sunt modificate covalent prin reacţii de sulfatare şi de epimerizare care modifică configuraţia monomerilor. Sulfatarea creşte foarte mult incărcătura negativă a proteoglicani-lor.

Proteoglicanii prezintă o remarcabilă diversitate. Se cunosc următoarele tipuri de proteoglicani: A. O singură molecula poate fi mai lungă de 4 microni. Asemenea proteoglicani con- fera cartilajului proprităţile sale carac- teristica :consistenţă asemănătoare unui gel şi rezistenţă la deformare.

Componenta centrală a agregatelor de proteoglicani ,o formează o moleculă foarte lungă de acid hialuronic. La el se leagă strâns ,dar nu covalent,la intervale de 4o nm, proteinele miez ale proteoglicanilor de condroitin-sulfat şi cheratan sulfat.

Legarea proteoglicani- lor la acidul hialuronic este asigurată de o proteină linker. Aceştia sunt formţi dintr-un miez proteic cu greutate moleculară de ,la care se ataşează lanţuri de heparan sulfat. C-Proteoglicani neagregati care sunt conţinuţi în toate ţesuturile conjunctive inclusiv în tesutul cartilaginos, conţin un miez proteic cu unul sau trei lanţuri covalent likate de condroitin-sulfat,dermatan-sulfat, keratan-sulfat.

Au greutate mica, 4oooo, iar funcţia lor nu este clară,dar moleculele lor apar asociate cu fibrilele ordonate de colagen. Prezinta un miez proteic inserat în bistratul lipidic membranar, care fixează moleculele polizaharidice de GAG doar pe suprafaţa extracelulară. Sunt întâlniţi pe suprafaţa celulelor 14 endoteliale, vasculare. La miezul proteic se asociază pe suprafaţa extracelulara molecule de heparan sulfat.

Deasemenea au abilitatea de a lega fibronectina şi a moleculelor de adezivitate, mediind adezivitatea celulă- celulă. Controlează coagularea, metabolismul lipoproteinelor creste-rea muşchiului neted, formarea neuriţilor,permeabilitatea membranelor bazale.

Afectarea degradarii glicozaminoglicanilor prin deficiente ale enzimelor lizozomale duce la acumularea acestora in tesut. Lipsa unor hidrolaze lizozomale stau la baza unor sindroame cum ar fi: Sindromul Hurler, sdr. Hunter, sdr. Sanfilippo si sdr. Datorita viscozitatii ei, substanta fundamentala actioneaza ca o bariera pentru penetrarea bacteriilor si a altor microorganisme.

Lichidul interstitial contine un mic procent de proteine cu greutate molecular mica ce trec prin peretele capilar ca urmare a presiunii hidrostatice a singelui.

  1. Poliartrita artrozica
  2. Inflamația țesuturilor articulației cotului
  3. Cum să alinați durerile articulare în casă

Se apreciaza ca cca o treime din proteinele plasmatice sunt stocate in tesutul conjunctiv. Edemul este datorat acumularii de apa in spatiile extracelulare. Apa provine din singe si trece prin peretele capilar.

TESUTUL CONJUNCTIV Varianta de Lucru Finala(1)

Edemeul poate fi generat de obstructia venoasa sau limfatica sau din descresterea fluxului venos. Deficienta proteica generata de inanitie duce la scaderea presiunii coloid-osmotice iar apa se va acumula in interstitiu. Prima este bazată pe producţia de anticorpi, ce sunt capabili să inhibe sau să rupă joncţiunile cum să tratezi artrita nespecificată. Moleculele, cu care aceşti anticorpi interacţionează 15 sunt apoi identificaţe prin diferite tehnici: imunoprecipitarea si tehnicile cromatografice.

Se utilizează un component matricial purificat, imobilizat pe un mediu cromatografic cum ar fi: agaroza sau poliacril amida. Afinitatea cromatografică a unor celule sau extracte tisulare sunt apoi utilizate să identifice proteinele ce interacţionează cu componentul imobilizat. Această tehnica poate identifica şi receptorii de suprafaţă posibili pentru componentele matricei extracelulare. Aceste tehnici au identificat două clase diferite de molecule implicate în joncţiunile de adezivitate de tip celulă-matrice: Au abilitatea de a se asocia între ele, de a se lega de alte componente matriciale şi deasemenea mediază organizarea matricei celulare.

Citițiși