Ligamentul cruciat posterior al articulației genunchiului. Ligamentul încrucișat posterior

ligamentul cruciat posterior al articulației genunchiului

tratamentul medicamentos al artrozei artrite

LIA este ligamentul cel mai frecvent afectat dintre toate ligamentele genunchiului. Acesta este lezat cel mai adesea în timpul practicării diferitelor activități sportive, de perfomanță sau de plăcere, printr-un mecanism de torsiune pe membrul inferior.

Tromboza venoasa profunda este o afectiune dureroasa.

Deși în unele cazuri ne putem rezuma la un tratament non-operator, printr-un program intensiv de recuperare, la majoritatea pacienților activi ruptura LIA necesită reconstrucția chirurgicală ligamentoplastia LIA. Intervenția de reconstrucție a LIA este una dintre cele mai practicate intervenții din traumatologia sportivă, dar și un subiect continuu de dezbateri privind metodele ideale tipul grefei, plasamentul acesteia, mijloacele de fixare etc.

Un rezultat bun preoperator se poate obține doar în combinație cu un program de recuperare complet sub îndrumarea kinetoterapeutului.

Codorean Ligamentul cruciat posterior al tratamentului articulației genunchiului. Ruptura de ligament încrucișat anterior al genunchiului. Cauze și tratamente Tratament Leziunile ligamentelor incrucisate ale genunchiului pot fi debilitante pentru structura musculoscheletica a articulatiei.

Scopul final al tratamentului este reîntoarcerea pacienților la un nivel de activitate cât mai apropiat sau chiar identic cu cel dinainte de accidentare. Introducere Ligamentul încrucișat anterior LIA este unul dintre cele două ligamente încrucișate, cu rol primordial în stabilizarea articulației genunchiului.

Acesta reprezintă o structură foarte rezistentă, alcătuită din țesut conjunctiv în principal fibre de colagencu originea pe condilul femural lateral de unde se îndreaptă către anterior și medial pentru a se insera pe platoul tibial.

Acesta este lezat cel mai adesea în timpul practicării diferitelor sporturi, printr-un mecanism de torsiune pe membrul inferior.

de la inflamația articulațiilor din mâini

Intervenția de reconstrucție a LIA este una dintre cele mai practicate intervenții din traumatologia sportivă vezi figurile 1 și 2. Ruptură în toarta de coș a meniscului medial care apare luxat în fața condilului Anatomie LIA este un ligament intraarticular, dar extrasinovial, cu o lungime de ~ 3cm și un diametru de ~ 10 mm.

Simptomele Ligamentului Ligamentului Cruciat

Este vascularizat în principal de ramuri din artera geniculată mijlocie care penetrează ligamentul cruciat posterior al articulației genunchiului articulară posterioară după ce se desprinde din artera poplitee, dar și de ramuri din geniculatele inferioare medială și laterală parvenite prin grăsimea Hoffa și sinoviala anterioară.

LIA conține de asemenea terminații nervoase și mecano-receptori ce asigură funcția de propriocepție. Acestea funcționează în concordanță și se tensionează în diferite poziții ale genunchiului AM în flexie și PL în extensie astfel încât, în ligamentul cruciat posterior al articulației genunchiului, ligamentul este tensionat de-a lungul întregului arc de mișcare. Epidemiologie și mecanism de producere Mai mult de jumătate din traumatismele genunchiului implică leziuni ale LIA.

În statisticile publicate în articolele de specialitate sunt amintite cifre impresionante precum: Sporturile cele mai populare în România în care se produc în mod tipic rupturi ale LIA sunt fotbalul și schiul; mai rar sunt incriminate baschetul, handbalul, diferite alte activități fizice efectuate în timpul liber.

Aparent sexul feminin este mai expus posibilele cauze ar fi Genu valgum mai frecvent întâlnit și respectiv influența estrogenilor asupra rezistenței și elasticității ligamentelor.

Ligamentul cruciat posterior al articulației genunchiului, Cauzele ruperii

Tablou clinic Anamnestic se evidențiază una din situațiile tipice în care se poate rupe LIA: mișcarea de torsiune forțată pe membrul inferior la schimbarea de direcție sau aterizarea greșită după o săritură. La câteva ore de la traumatism începe să se deceleze tumefacția genunchiului ca urmare a instalării hemartrozei.

tratamentul sindromului displaziei țesutului conjunctiv

Prezența rupturii LIA se poate pune cu ușurință după un traumatism, prin examenul clinic, dacă se respectă câteva principii: examenul trebuie făcut cât mai precoce, în primele ore înainte să se instaleze hemartroza și contractura dureroasă ce pot masca laxitatea genunchiului; dacă acestea s-au instalat deja se poate face o puncție a genunchiului pentru detensionarea acestuia prezența sângelui intraarticular pledează pentru o ruptură a LIAurmată de injectarea a câțiva ml de anestezic pentru a reduce contractura şi durerea, trebuie să încercăm ca pacientul să fie cât mai relaxat din aceleași considerenteexamenul trebuie făcut comparativ ligamentul cruciat posterior al articulației genunchiului partea sănătoasă pentru a elimina rezultate fals pozitive în cazul unor laxități constituționalese poate examina inițial chiar genunchiul sănătos pentru a căpăta încrederea pacientului, se începe cu testele cele mai blânde și mai puțin dureroase pentru a preîntâmpina reacția de apărare a pacienților.

Testul Lachman Testul Lachman este considerat cel mai util pentru a depista o ruptură a LIA pentru că este foarte specific și sensibil, atât în situațiile acute cât și în cele cronice.

Ligamentul încrucișat posterior

Evaluare imagistică În general, când se prezintă într-un departament de urgență, pacienții cu traumatisme ale genunchiului sunt supuși unui examen radiografic. Pe radiografie clasică bineînțeles că nu se poate vizualiza un ligament, însă aceasta poate avea câteva utilități: evidențierea unei fracturi Segond  a extremității proximale a tibiei avulsia locului de inserție pe tibie a ligamentului antero-lateral este un semn indirect de ruptura a LIA; la un pacient minor precizează starea cartilajelor de creștere amănunt ce trebuie luat în calcul la alegerea tehnicii de reconstrucție a LIA.

Investigația de elecție pentru diagnosticarea unei leziuni a LIA este examenul prin rezonanța magnetică vezi figura 4.

O leziune LIA poate fi evidențiată și pe secțiunile sagitale obișnuite, însă atunci când se bănuiește o suferință a acestuia, imagistul ar trebui să efectueze inclusiv secțiuni oblic-sagitale sau oblic-frontale în planul ligamentului. Prin RM se pot remarca și leziunile asociate.

Asocierea leziunilor LIA cu leziuni meniscale și condrale trebuie documentată preoperator pentru a putea adapta tratamentul chirurgical ca atare se practică meniscectomii sau reconstrucții meniscale, condroplastii alături de reconstrucția ligamentului.

Terminologie anatomică Ligamentul încrucișat posterior Ligamentum cruciatum posterius sau ligamentul încrucișat postero-intern este un ligament al genunchiului situat în profunzime în fosa intercondiliană a femurului. Se inseră jos pe aria intercondiliană posterioară a tibiei suprafața retrospinală a tibieiînapoia inserției coarnelor posterioare ale celor două meniscuri ale genunchiului. De aici se îndreaptă oblic în sus, înainte și înăuntru, pentru a se insera sus pe partea anterioară a feței laterale a condilului medial al femurului. El încrucișează în sens antero-posterior și transversal ligamentului încrucișat anterior pe care alunecă prin intermediul unei burse seroase interligamentare.

Modificările degenerative importante ale cartilajului pot contraindica o intervenție de ligamentoplastie a LIA. Un examen prin RM al genunchiului este deci indispensabil preoperator. Examenul prin RM este și investigația de elecție pentru urmărirea preoperatorie a unui pacient cu ligamentoplastie elocvența acestuia este mai mare pe măsură ce grefa ligamentară se integrează: luni de la operație.

durata tratamentului pentru artroza brahială

Managementul pacienților cu rupturi ale LIA Singura posibilitate poliartrita clinica redare a stabilității intrinseci a genunchiului și în felul acesta de a preveni morbiditatea asociată cu insuficiența LIA este reconstrucția chirurgicală a ligamentului rupt ligamentoplastia LIA. Scopul tratamentului pacienților cu rupturi ale LIA este prevenirea instabilității recurente a genunchiului și a apariției leziunilor meniscale care reprezintă un factor determinant pentru instalarea accelerată a artrozei.

Tratamentul non-operator rezultă în scoruri funcționale mai mici, care previn reîntoarcerea la nivelul de activitate fizică prelezional și cresc necesitatea intervențiilor ulterioare pentru chirurgia meniscului și a cartilajului și respectiv reconstrucții secundare a LIA.

Selectarea pacienților care sunt supuși tratamentului chirurgical este crucială însă pentru a optimiza rezultatele. Fiecare pacient e particular și cântărirea riscurilor și a beneficiilor este esențială pentru ca o decizie rațională și în cunoștință de cauză să fie luată. În cazul unei leziuni acute, indicația de tratament chirurgical se bazează pe prezența și gradul instabilității și nivelul de activitate fizică înainte de accident.

Ligamentul cruciat posterior al articulației genunchiului

În cazurile cronice, principala indicație de tratament chirurgical e reprezentată de episoadele repetate de instabilitate. La aceștia, reconstrucția ligamentului trebuie să se însoțească și de diferite proceduri de tratament pentru leziunile asociate, apărute în timp din cauza perioadei petrecute fără un ligament încrucișat patent: reconstrucția meniscală sau meniscetomiile parțiale, proceduri de condroplastie, osteotomii tibiale de valgizare etc.

care ajută la inflamația articulară

Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior este una dintre cele mai frecvente intervenții ortopedice practicate în lume; indiferent de metodă, aceasta presupune o procedură artroscopică, ligamentul se reface cu o grefă trecută prin două tuneluri: unul femural și altul tibial unde se fixează cu mijloace de fixare diverse.

Odată deciși asupra reconstrucției LIA, există câteva capitole de dezbatere: momentul optim al intervenției, tipul de grefă aleasă, plasamentul ideal al grefei și refacerea ligamentului cu un fascicul sau cu ambele. Momentul intervenției Trei factori trebuie menționați legat de momentul planificat al intervenției: Amânarea intervenției și continuarea activităților fizice cu un genunchi instabil din cauza rupturii LIA crește riscul leziunilor meniscale și cartilaginoase; O intervenție făcută prea repede după accidentare crește riscul de artrofibroză pierderea mobilității complete a articulației și în special ultimele grade de extensie.

Tipul de grefă utilizată pentru reconstrucția LIA Două din cele mai folosite autogrefe sunt tendonul patelar TP recoltat parțial, împreună cu o pastilă osoasă de la originea patelară și una de la inserția tibială rezultând o grefă os — tendon — os și respectiv tendoanele ischiogambierilor IG — se utilizează tendoanele mușchiului gracilis și semitendinos.

articulații pe degetul mare

Miile de studii efectuate în timp conduc în final la concluzia că cele două grefe: TP și IG produc rezultate comparabile; fiecare are însă avantajele și limitele sale vezi tabelul I. Tabel 1.

Citițiși